Niciun produs în coș.
Descriere scurtă
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune de lungă durată care afectează milioane de copii și adesea continuă și la vârsta adultă. Ea se caracterizează printr-o combinație de dificultăți persistente, inclusiv probleme de concentrare, activitate excesivă și acțiuni impulsive.
Mărturii ale consumatorilor de suc de noni
În primii doi ani de viață, fiul nostru plângea strident câte zece ore pe zi. La vârsta de doi ani au început crizele isterice, iar la cinci ani am fost nevoiți să punem lacăte pe toate dulapurile. Își lovea picioarele de pereți, făcea găuri și arunca prin ele jucăriile. Dacă găsea o modalitate de a distruge ceva, o făcea fără ezitare.
Am cheltuit toate economiile mergând de la un specialist la altul, încercând să aflăm cauza acestui comportament. Un medic i-a diagnosticat tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Tratamentul a avut efecte foarte limitate, iar în următorii ani am fost obligați, practic, să-i băgăm pastilele pe gât cu forța. De două ori am ajuns la urgențe pentru că m-a mușcat atât de tare încât a fost nevoie de copci.
Acum fiul nostru are 17 ani și, în urmă cu zece luni, a fost diagnosticat cu o formă severă de tulburare maniaco-depresivă. Am început să-i administrăm medicamentele recomandate pentru a încerca să controlăm schimbările bruște de dispoziție și episoadele violente, dar rezultatul a fost că s-a transformat într-un „legum” sedat, care stătea ore întregi pe canapea. Când nu dormea, privea în gol, dar măcar nu mai era agresiv. Nu-i plăcea deloc cum acționau medicamentele asupra lui și a început să le mestece și să le scuipe spre mine. Totuși, am avut și momente bune. Uneori reușeam să vorbesc cu băiatul inteligent ascuns undeva în spatele acelei priviri încețoșate. În rarele clipe fără agresivitate vedeam un tânăr extraordinar, captiv între zidurile propriei sale minți bolnave. Dar știam că dacă l-am fi internat, acel băiat ar fi fost pierdut pentru totdeauna.
În cele din urmă, am descoperit sucul de noni și am început să-i dau câte 30 ml dimineața și seara. La început nu am observat nicio schimbare, așa că am crescut doza la 60 ml de două ori pe zi. Se vedeau mici îmbunătățiri, dar nimic remarcabil — până când am început să-i administrăm 60–90 ml la fiecare șase ore, pe parcursul zilei. Atunci schimbările au devenit evidente! A devenit un om complet diferit, poate chiar cel care fusese dintotdeauna.
Astăzi nu mai ia niciun medicament. După tot ce am trăit, e greu de crezut că se poate sfârși așa. Nu mai avem de-a face cu accesele lui violente, iar el chiar își face ordine singur în cameră. Încetul cu încetul redevine un adolescent normal: compune muzică, scrie o carte. Tânărul care doar din când în când se arăta, acum pare să fi revenit definitiv. În ultimele 30 de zile nu a avut nicio criză de furie. Dacă simte un disconfort, bea pur și simplu o porție suplimentară de suc, care îl ajută să se liniștească.
Poate că nu vom afla niciodată cauza iadului prin care am trecut 17 ani, dar, oricare ar fi fost ea, sucul de noni s-a dovedit uimitor în rezolvarea problemei. De fapt, nici nu mai contează ce a fost, pentru că acum avem o soluție. Cel mai bun lucru este că acum pot să mă bucur de fiul meu și să-mi imaginez un viitor pentru el.
Deborah Harr, Salt Lake City, Utah, SUA