Niciun produs în coș.
Descriere scurtă
Sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) este o afecțiune cronică, care pune viața în pericol, și care se dezvoltă ca urmare a infectării cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Odată ajuns în organism, HIV slăbește funcțiile de protecție ale sistemului imunitar, lipsindu-l de capacitatea de a rezista eficient infecțiilor și altor boli.
Mărturii ale consumatorilor de suc de noni
Mă numesc Paul, lucrez ca șofer și vreau să spun o poveste pe care nu o pot uita niciodată. Totul a început în decembrie, când m-a sunat sora mea. Mi-a cerut să ne întâlnim cât mai repede – urma să facă niște investigații la spital.
A stat două săptămâni în clinică, apoi încă două săptămâni a așteptat rezultatele. Verdictul a fost cumplit: sora mea, care lucrase ca asistentă medicală timp de 12 ani, a fost diagnosticată cu HIV și cu o complicație extrem de rară și mortală – LMP (leucoencefalopatie multifocală progresivă). Această boală afectează creierul și duce rapid la leziuni grave și ireversibile. Medicii îi dădeau cel mult două luni de viață.
Până la jumătatea lunii februarie, partea dreaptă a corpului îi era complet paralizată, iar vorbirea se limita la simple „da” și „nu”. Starea se înrăutățea vizibil în fiecare săptămână. Mă rugam să apară măcar o mică șansă de a o salva.
Cu o săptămână înainte de Paște, investigațiile au arătat că leziunea din creier cuprinsese aproximativ 70% din volumul acestuia. Sora mea nu mă mai recunoștea, era dezorientată, încărcătura virală depășise 800.000, iar nivelul celulelor T scăzuse sub 100. Avea șapte ulcerații deschise pe picior, iar greutatea îi scăzuse la aproximativ 40 kg. Tratamentul a fost oprit și a fost transferată în secția de îngrijiri paliative, pentru a-și petrece în pace ultimele zile. Prognosticul: nu mai mult de zece zile.
În aceeași zi, la serviciu, un cunoscut mi-a vorbit despre sucul de noni și m-a asigurat că ar putea ajuta. Am fost sceptic – era deja la limită. Dar a doua zi am adus sucul la spital și am rugat asistentele să îi dea 230 ml pe zi. Medicul a fost de acord, deși nu credea în rezultat.
După trei zile am venit să o vizitez și am observat schimbări. Începuse să reacționeze, încerca să spună ceva. Ne-am gândit că poate sunt ultimele ei cuvinte… dar sora mea a continuat să lupte. După o săptămână putea din nou să spună „da” și „nu”, era puțin mai lucidă, câștigase aproximativ un kilogram, iar ulcerațiile de pe picior începeau să se vindece.
După două săptămâni, rănile dispăruseră complet, pofta de mâncare revenise, greutatea creștea cu aproximativ 2 kg pe săptămână, iar vorbirea devenea mai clară. La o lună după ce a început să bea suc de noni, și-a mișcat pentru prima dată piciorul paralizat, iar apoi și mâna. Îmbunătățirile veneau în fiecare săptămână. Personalul medical, deși reticent, recunoștea: totul a început după introducerea noni-ului.
Pe 30 iunie sora mea a fost externată, greutatea i-a revenit la 60 kg. Analizele din 10 iulie au arătat valori normale pentru încărcătura virală și celulele T, iar CT-ul a arătat reducerea leziunii cerebrale de la 70% la 3%.
O așteaptă încă o recuperare de durată – reabilitare, terapie logopedică, recăpătarea abilităților pierdute. Dar cel mai important este că este în viață și se însănătoșește.
Cred că Dumnezeu m-a ajutat să descopăr acest fruct care a salvat-o. Sucul de noni ne-a schimbat viața pentru totdeauna și nu voi uita niciodată acest lucru.
Paul M., SUA